8 ani impliniti recent de I.
Si 8 limbi. 5 mai 'puternice' + 3 mai 'slabe', la nivel incepator, adica.
Cele 5 sunt - romana, engleza, franceza (acestea 3 sunt cele mai puternice), apoi spaniola si germana.
La nivel incepator - chineza, araba si rusa. A invatat multe cuvinte si propozitii in fiecare, dar pentru mai mult de atat, vom avea nevoie de profesor.
Acesta e un mic sumar pentru cititorii care ne urmaresc blogul pentru informatii referitoare la bilingvism si multilingvism.
Eu am pornit cu I. cu limba engleza cand avea 1 an, cu speranta de a creste bilingva. Nu am planificat si alte limbi, nu am avut profesori care sa ii vina acasa de mica, nu am fortat-o in vreun chip. Povestea e pe blog, am scris despre cum am incercat cateva cuvinte in franceza si cum a evoluat apoi, cum in jur de 4 ani a vrut limba spaniola, si atunci am cautat materiale si ulterior vorbitori de spaniola, apoi a vrut si germana, si asa mai departe.
La un moment dat a intervenit si teama mea, sa nu fie totusi prea mult... de aceea nici nu i-am cautat profesori in mod special (cum am vazut ca procedeaza alti parinti), de exemplu cu germana, abia acum 2-3 luni am indraznit (eu) sa incepem ore de germana informala cu o profa tanara, vecina cu noi.
Marturisesc ca si acum nu stiu cat ar fi e prea mult ... de aceea cu celelalte 3 limbi (chineza, araba si rusa) am lasat-o sa ceara ea, aplicatii pe ipad, sau video-uri scurte etc.... desi daca i-as gasi profesori si ar invata chineza sau araba la un nivel mai avansat, i-ar fi de folos pentru viitor, nu-i asa?
Am rugat-o zilele trecute sa citeasca cate putin in fiecare limba in care stie citi. A iest video-ul de mai jos, destul de amator, facut inainte de culcare :-)
As fi interesata daca ati incercat mai multe limbi straine cu copiii vostri... si cum a fost experienta voastra. Cum jonglati cu limbile ... cand e prea mult....sau ... prea putin? Adica, e potential si interes si totusi nu facem nimic, de teama ca e prea mult? :-)
